Alice Weidel Atacă Imigranții Români Din Germania
Tensiuni Diplomatice După Declarațiile Liderei AfD
Alice Weidel, co-președinta partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), a lansat un atac direct la adresa cetățenilor români stabiliți în Germania. Într-o postare publicată pe platforma X, politica germană a susținut că un număr tot mai mare de migranți din România „jefuiesc” sistemul de protecție socială al țării. Weidel a menționat în mod specific alocațiile pentru copii, sprijinul pentru venitul minim și asistența medicală ca fiind ariile în care se produc aceste abuzuri, solicitând o schimbare de direcție în politica de migrație a statului german.
Pentru a susține afirmațiile sale, lidera AfD a citat date referitoare la orașul Magdeburg, unde cheltuielile sociale pentru cetățenii români ar fi crescut exponențial. Conform cifrelor prezentate, aceste costuri au evoluat de la aproximativ 140.000 de euro în anul 2013 la peste trei milioane de euro în 2025, reprezentând o creștere de aproximativ 20 de ori. Această retorică a fost însoțită de referiri la un documentar realizat de televiziunea regională MDR, intitulat „Migrația sărăciei în UE: statul social într-un impas?”, care investighează impactul liberei circulații și utilizarea ajutoarelor sociale europene, materialul fiind disponibil pe platforma ARD Mediathek.
Replicile Președintelui USR Dominic Fritz
Declarațiile liderei AfD au provocat o reacție imediată și severă din partea președintelui USR, Dominic Fritz. Acesta a publicat un mesaj video în limba germană, în care a solicitat scuze publice pentru jignirile aduse românilor, pe care le-a numit lipsite de decență. Fritz a subliniat faptul că sute de mii de cetățeni români muncesc onest în Germania, plătesc taxe și contribuie activ la fondul de asigurări sociale german. El a evidențiat în special rolul esențial al medicilor români din clinicile germane, precizând că pregătirea acestora a fost finanțată de contribuabilii români, nu de cei germani, punând astfel problema exploatării forței de muncă.
Liderul USR a contestat interpretarea datelor din Magdeburg, explicând că creșterea cheltuielilor sociale este proporțională cu creșterea numărului de români care locuiesc în orașul respectiv. Deși a admis existența unor abuzuri punctuale, Fritz a argumentat că marea majoritate a românilor sunt forța de muncă necesară economiei germane. El a menționat sectorul îngrijirii, afirmând că mulți cetățeni germani depind de îngrijitoare românce, în timp ce copiii acestora rămân adesea în România la bunici, care efectuează muncă de îngrijire neplătită pentru a permite disponibilitatea totală a lucrătorilor în Germania.
Dominic Fritz a numit retorica lui Alice Weidel o formă de „parazitism”, argumentând că AfD dorește să profite de avantajele liberei circulații din Uniunea Europeană fără a accepta principiul solidarității. El a declarat că orice român care muncește în condiții dificile, cum ar fi în abatoare pentru ture de 10 ore, pentru a asigura produse ieftine precum șnițelul de duminică pentru consumatorii germani, are mai multă decență decât lidera partidului de extremă-dreapta. Fritz a comparat retorica acesteia cu cea a partidului AUR, sugerând un paralelism între politicile naționaliste din cele două țări.
În cadrul mesajului său, Fritz a abordat și alte subiecte, infirmând afirmațiile lui Weidel referitoare la prezența rachetelor nucleare în România. El a precizat că scutul NATO din România este unul defensiv, menită să protejeze flancul estic al Alianței, sugerând ironic că românii, acuzați de „jaf”, oferă în realitate protecție securității Germaniei. În final, președintele USR a criticat și reprezentanții partidului AUR din România, reproșându-le lipsa de reacție față de jignirile aduse diasporei de către partenerii lor ideologici din Germania, pe care aceștia ultimii i-ar admira.
Documentarul MDR, care stă la baza acuzațiilor, a fost difuzat în regiunile unde AfD a obținut rezultate electorale semnificative, precum Turingia și Saxonia-Anhalt, unde partidul a câștigat alegeri regionale. Materialul video analizează modul în care anumite tipuri de contracte de muncă cu program redus, așa-numitele „minijobs”, pot fi utilizate pentru a obține statutul de lucrător european și, implicit, accesul la beneficii sociale suplimentare. Autoritățile locale germane au exprimat îngrijorări privind lacunele legislației europene care permit astfel de practici, în timp ce comunitățile de imigranți se confruntă cu provocări legate de supraaglomerarea locuințelor și degradarea cartierelor în orașe precum Halle sau Hagen.